miercuri, 18 decembrie 2013

De Craciun toate drumurile duc acasa



Deja cand aud "decembrie" ma gandesc la zapada, la mirosul de cetina, ma gandesc la vin fiert, ma gandesc la semineu, ma gandesc la familie. Nu m-as putea simti fericita de Craciun daca nu as fi cu cei dragi. Imi voi aminti mereu cu cat entuziasm asteptam venirea Mosului; Ajunul Craciunului insemna pentru mine cel mai magic moment din an. Dupa ce luam cina in familie, ma repezeam in pat si ma uitam pe geamul plin de luminite si ghirlande, pandindu-l parca pe cel ce avea sa vina sa imi daruiasca un zambet, o amintire frumoasa si o jucarie.
Nu a trecut niciun Craciun fara sa impodobesc bradul si sa ma bucur de frumusetea lui, dar nu decorarea bradului este cea care conteaza, ci sentimentul de reunire a familiei. Ce ar fi Craciunul daca ai fi singur? Nu e un simplu eveniment; nu poti simti spiritul sarbatorilor daca nu gusti din mancarea in care mama pune toata dragostea si daca nu deschizi cadoul pe care tata l-a cautat atat de mult ca tu sa fii multumit. Nimic nu e mai frumos decat sa adormi in seara de Craciun in patul tau, sa te trezeasca un glas suav, atat de cunoscut, ce te face sa te simti implinit de sarbatori.

Ma uit la parintii mei si vad cat de mult se iubesc, cat de dulce se privesc si realizez cat de important e sa ai o familie frumoasa; poate daca ei nu ar fi fost asa, daca nu ar fi fost aceasta armonie si daca nu ar fi fost iubirea care pluteste in casa alaturi de mirosul de brad de fiecare data cand e Craciunul, sarbatorile mele ar fi fost diferite. Cum sa nu iubesc Craciunul cand si el ma iubeste la randul lui?! Imi ofera in fiecare an sansa de a sta cu familia mea perfecta, cu parintii mei model si imi selecteaza in fiecare an prietenii cu care sa ma bucur de iarna si de spiritul sarbatorilor ce vine odata cu Mosul. Cum sa nu ma intorc mereu la ei?!

Craciunul este singura perioada din an cand ai dor de casa, chiar daca esti deja acolo, chiar daca stai in bratele persoanei dragi si esti fericit.
With love, 
C.

vineri, 13 decembrie 2013

"Buna dimineata, iubito!"

Ce e mai minunat decat sa te trezesti dimineata cu zambetul pe buze, sa simti ca ai cea mai frumoasa viata, ca Dumnezeu a avut grija sa iti daruiasca un suflet cald si iubitor pe care il alinti mereu altfel, dar oricum i-ai spune, tot prin iubire se defineste?!


Imi lipseste vara. Obisnuiam sa astept rasaritul soarelui care venea intotdeauna cu cafeaua si cu acele chicoteli si sarutari atat de matinale de care niciodata nu ma voi satura; mereu erau urmate de un "buna dimineata, iubito!" soptite de vocea pe care as vrea sa o aud de fiecare data cand inspir, spuse pe tonul pe care mi-as dori ca el sa il aiba de fiecare data cand respir.

Acum e decembrie. Il iubesc in fiecare anotimp, in fiecare luna, de cate ori rasare soarele, de cate ori deschid ochii si niciodata indeajuns de mult.
With love, 
C.

duminică, 1 decembrie 2013

Un an. Primul an.


Ce perfect e totul; ma simt datoare sa ii multumesc ca exista. Inainte sa il intalnesc credeam ca am mai fost indragostita, dar fiecare zi petrecuta cu el m-a facut sa aflu ca eu nu stiam ce inseamna sa iubesti. A trecut un an de cand mi-a zambit atat de frumos incat am hotarat sa il rasplatesc toata viata si sa ii ofer cel mai sincer suras de fiecare data cand ma va strange de mana. A trecut un an de cand m-a privit asa cum nu o facuse nimeni pana atunci si am decis sa ma uit in fiecare zi in ochii lui si sa ii spun cat de mult inseamna pentru mine. A trecut un an de cand mi-a adresat primele cuvinte pe care nici acum nu mi le-am scos din minte si de atunci am stiut ca el va fi cel caruia ii voi sopti cel mai sincer TE IUBESC! 

Cum as putea sa definesc PARADISUL? Soptindu-i numele spun tot. Nu credeam ca cineva, vreodata, pe Pamant, acum, ma poate face atat de fericita. Inca nu imi vine sa cred, dar stiu; el e mai mult decat tot ce mi-as fi putut dori.
 With love,
C.

duminică, 24 noiembrie 2013

Nu e important cum te vad altii. E important cum te vezi tu insuti

Majoritatea persoanelor sunt extrem de influentate de parerile din exterior, unii ezita sa se afirme de teama de a nu fi judecati gresit. Adesea auzim astfel de vorbe: "Oare ce va spune X despre mine?", "Doamnee, ce va crede lumea cand ma va vedea asa?!", "Nu pot sa fac asta, iti dai seama ce vor zice restul?!" Aceasta nu este o atitudine de promovat, in curand se va ajunge la "Ce va crede lumea cand vor vedea ca RESPIR?!"
Refresh !!
In viata trebuie sa exerciti anumite actiuni daca tu crezi ca te-ai simti bine facandu-le. Ai obiceiul de a cere pareri care, de cele mai multe ori, te descurajeaza, te lasi influentat in luarea deciziilor pentru ca iti este frica sa nu fi pus intr-o lumina proasta. Pai si-atunci tu cum contribui la PROPRIA ta atitudine, la PROPRIUL tau stil, la PROPRIUL tau mod de viata ?! Accentuez "PROPRIU" pentru ca ar trebui sa iti apartinta, nu sa fie cladit din parerile celor din jur. 
Orice persoana are vise, aspiratii, dorinte ascunse. Eu vreau sa fac in viata ceea ce imi place, sa urmez facultatea care cred eu ca mi s-ar potrivi, sa lucrez din placere, sa fac din munca mea pasiunea mea, visez sa ma vada cei din jur asa cum sunt, sa ma aprecieze pentru cum gandesc eu, pentru ceea ce pot sa creez eu si sa cladesc eu. Mi-ati considera opinia una exagerata daca as spune ca parerile din jurul nostru nu conteaza. Ba da, au rolul lor, dar trebuie sa stim sa le filtram, sa le despartim pe cele constructive de cele ce au un strop de rautate si cel mai important, sa stim sa le identificam, sa le deosebim. Dar, pana la urma, cea mai importanta parere este cea pe care o ai tu despre tine. Degeaba esti vazut intr-un anumit mod, degeaba esti laudat daca tu nu te simti confortabil in pielea ta, daca nu esti multumit de ceea ce esti sau de ceea ce faci sau de felul in care o faci. Am apreciat intotdeauna persoanele care se ghideaza dupa lucrurile care contribuie la fericirea lor. De ce sa fii apreciat de restul pentru ceea ce nu esti, in loc sa fii apreciat de tine insuti pentru ceea ce esti cu adevarat?! Gandeste-te ca niciun om de pe strada nu vede in oglinda ceea ce vezi tu, nicio persoana din restaurantul in care obisnuiesti sa iei pranzul nu simte ceea ce e in sufletul tau.




 Gandeste-te ca mereu parerea lor despre tine nu va coincide cu a ta. Fiecare individ te priveste in felul lui; noi suntem diferiti, deci vedem altfel lucrurile.E important sa crezi in ceea ce esti si sa ii faci pe ceilalti sa vada si ei ceea ce vezi tu.
With love,
C.

sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Fericirea

Fericirea este un sentiment de multumire sufleteasca intensa si deplina. Aceasta este definitia pe care dictionarul ne-o ofera, insa sunt sigura ca pentru fiecare dintre noi fericirea are o alta semnificatie. Pentru el fericirea poate insemna promovarea la locul de munca, ea gaseste fericirea in cadourile pe care le primeste, tu intelegi prin fericire senzatia pe care o ai cand dorintele ti se indeplinesc, dar pentru mine fericirea sta in zambetul lui. I-am spus ieri despre ce vreau sa scriu pe blog si m-a intrebat in ce consta fericirea mea. Eu nu am facut decat sa il strang de mana, iar el a inteles ce voiam sa spun. Mi-a zambit. I-am adresat si eu aceeasi intrebare, m-a privit in ochi si m-a sarutat.
Initial credeam ca fericirea consta in "a avea", dar cu timpul am inteles ca fericirea este mai sanatoasa cand face referire la "a fi", la "a fi" cu persoanele potrivite. 
Eu consider fericirea ca fiind in stransa legatura cu intelegerea, pretuirea, cu a fi inteles si a pretui. Nu poti detine un zambet sincer traind in singuratate, minciuna, nu poti avea sclipire in ochi daca te simti tradat. Surasul apare fie odata cu lucrurile, oamenii si momentele unice ce te-au marcat, fie odata cu satisfactiile pe care le ai datorita lucrurilor materiale. Desi ai putea considera varianta a doua ca fiind pe termen lung, prieteniile longevive sunt cele ce iti pastreaza zambetul pe buze, amintirile frumoase te emotioneaza si marile iubiri te fac sa te simti cu adevarat FERICIT. 

Obiectele de vestimentatie se demodeaza, florile se ofilesc, bijuteriile se pot pierde; astfel, lucrurile acestea nu te mai pot face fericit, insa amintirea lor e cea care ramane si te face sa simti emotia, sa retraiesti momentul, sa te gandesti la oamenii cu care ai impartasit clipele respective.




Cu lucrurile acestea ramai; asta inseamna fericire.

With love,
 C.

miercuri, 20 noiembrie 2013

Sufletul pereche

Cu totii vorbim despre dragoste, visam la una sau suntem in cautarea ei. Majoritatea incercam sa o intelegem, dar nu multi reusim sa o mentinem. Multi vrem iubire, dar nu oferim in schimb, suntem prinsi in plasa de lucruri palpabile, punem atat de mult accent pe ele, incat adevaratele valori sunt lasate in umbra. Aspiri la o dragoste fara final, la o iubire fara limite, dar esti preocupat de "CE imi cumpara pentru a ma impresiona?" si de "CAT de multe cadouri voi primi de la el?".Vrei sa te indragostesti? Nu mai cauta nimic la suprafata, nici prin buzunare si parcari. Incearca sa descoperi CE iti poate oferi, daca langa el poti avea parte de momente de neuitat. Incearca sa descoperi CAT de mult te poate iubi. Poate el va fi cel caruia ii vei da un raspuns ce va va lega pentru tot restul vietii.


Dragostea te face sa uiti cine esti, dar te face sa inveti cine sa fii cand il strangi de mana. Dragostea te indeamna sa faci alegeri, dar iti demonstreaza ca nu te mai poti pune niciodata mai presus decat cel ce iti detine inima. Dragostea te obliga sa faci sacrificii, dar te va face sa intelegi ca nu poti trai altfel.
Simti si tu asta? Ti-ai gasit sufletul pereche. La inceput nu te asteptai, poate nu era momentul potrivit, ai fost surprins, dar acum ca ai pe cineva ce te face sa simti ca traiesti, cineva care poate nu te iubeste cum vrei, dar cu siguranta o face asa cum ai tu nevoie, nu trebuie decat sa il rogi sa te priveasca in ochi , sa ii spui ca il pastrezi si sa il pretuiesti!

Ti s-a spus vreodata sa lasi dragostea sa te gaseasca? Fara sa imi dau seama, eu asta am facut. Nu trebuie planificat, nu iti poti impune sa iubesti, dar odata ce intuitia iti spune ca ceva se poate lega intre tine si persoana cu care iti savurezi cafeaua la masa si ca poate peste un an veti face acelasi lucru, doar ca decorul va fi altul, si cafeaua va sta pe noptiera, iti poti sugera sa simti mai mult si vei fi fericit sa gasesti in mici momente aparent banale, definitia paradisului.

Iubirea mi-a aparut in cafenea. El imi era cunoscut, dar nu stiam ca il voi numi asa. Hazardul a jucat un rol aparte in povestea mea. Daca el nu avea loc la masa prietenilor lui, seara aceea de vineri nu ar fi fost cea in care m-am indragostit iremediabil. Asa a inceput totul. Continutul povestei il vei afla, insa finalul niciodata, asta pentru ca nu va exista. De ce? Eu mi-am gasit sufletul pereche si cred in asta.

E frumos sa inveti sa iubesti; poate mie nu mi-a iesit intotdeauna asa cum mi-am dorit, insa simt ca ofer dragoste (niciodata suficienta, apropo) persoanei care merita si am satisfactia de a primi in schimb parca inzecit. Imi place cum ma iubeste, cum ma alinta, cum ma rasfata mereu. Il simt aproape chiar daca ne despart zeci sau sute de km. Il simt langa mine cand vorbesc cu el la telefon sau pur si simplu cand ma gandesc la el.
Totul e asa cum mi-am dorit. Devotament, onestitate, incredere, respect - noi nu am fi reusit fara ele. Sunt cea mai fericita si ii datorez totul persoanei care ma face sa zambesc in orice clipa.




Daca cineva mi-ar cere sa ii spun povestea mea de dragoste, as zambi si i-as spune: bine, iti voi spune povestea mea de viata! :)
With love,
C.