Azi dimineata stateam in pat si ma gandeam cum ar fi sa imi aduca mama cafeaua si sa nu o recunosc? Ce-ar fi daca mi-ar suna telefonul si eu nu as sti cine e persoana al carei nume din telefonul meu e urmat de o inimioara. Cum sa uit pe cine iubesc? Oare daca l-as intalni zilnic m-as indragosti din nou si din nou? In fiecare zi as descoperi la el noi lucruri pe care in adancul sufletului le-as cunoaste, dar nu mi le-as aminti? Sa traiesc zilnic cu gandul ca fiecare rasarit de soare aduce cu el un nou inceput pentru mine si ca fiecare apus imi rapeste tot ce am capatat in cateva ore si as ramane fara amintiri? Ar fi ciudat si diferit, dar cred ca am fi mult mai fericiti, ne-am bucura de toate lucrurile si gesturile marunte si am darui mai multe zambete. Am uita care sunt pasiunile noastre pe care poate nu le valorificam asa mult in momentul de fata, dar daca le-am pierde complet si le-am descoperi iar si iar si am lua-o de la capat ne-am simti multumiti si mandri ca ne-am gasit o preocupare, o placere. Ce ar fi grijile? Nu ar exista. Ce grija sa avem daca nu ne-am aminti ce ne-a suparat, daca nu am stii ce probleme am avut? Ne-am trezi mereu fericiti.
Cu toate astea, nu am putea sa ne implinim visele pentru ca...nu am avea vise. Si daca ar fi sa existe, s-ar spulbera odata cu amintirile.
With love,
C.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu